O educatoare isi ajuta unul din copii sa isi puna cizmulitele in picioare. El a cerut ajutor si acum si-a dat seama de ce. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu vroiau nicicum sa intre.
Pana cand a reusit sa ii puna si a doua cizmulita, i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand baietelul a zis: “Doamna, dar sunt puse invers.” Intr-adevar, erau pe picior gresit.
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmultele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand din nou cizmulitele erau incaltate, de data aceasta asa cum trebuia. Doar atunci a zis baietelul: “Cizmulitele astea nu sunt ale mele.”In loc sa strige la el: “De ce nu mi-ai spus!” si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.
Atunci baietelul a zis: “Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi!”Acum ea nu mai stia ce sa faca, sa planga sau sa rada. A reusit totusi sa stranga suficient har pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand in sfarsit l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: “Si acum, unde iti sunt manusile?”

Raspunsul?

“Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."