Draga mea, nu fii nervoasa,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu masina înspre casa
Prin furtuna conduceam.
Când deodat’ din sant apare
Drept în fata ochilor
O… ceva, o … aratare,
Si-am frânat sa n-o omor.
Era palida si trasa,
Uda, plina de noroi
Si-am zis:
“Hai, te iau acasa
Sa manânci ceva la noi.”
S-a spalat, i-am dat mâncare
Si-o camasa, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de matasa
Si-un pulover galben-pai.
Fiindca te faceau cam grasa,
Tu nu le mai foloseai.
Rupti, pantofii din picioare
I-am schimbat, o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.
Când sa plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton soptit:
“Nu mai ai cumva, crestine,
Si-altceva nefolosit...?”