Vară, cald. Pe malul bălţii, Ion şi Marin, cam afumaţi, dau la peşte. Un destrăbălat pe schiuri, trece cu viteză tras de-o barca cu motor, stârnind valuri.
- Bă Mărine, ăsta ne sperie toţi peştii, fi-iar mă-sa a dracului!
- Sa dea Dumnezeu să te îneci, fir-ai al dracului să fii! îl blesteamă Ion.
Schiorul, încercând să ia o curbă mai strâns, cade în apă şi dispare la fund.
Ion, după vreo două minute, către Marin:
- Bă Marine, ce Dumnezeu, hai bă să-l scoatem pe nepricopsitu’ ăla din apă, poate mai suflă.
Sar în apă amândoi, îl trag pe ăla la mal şi Ion începe să-i facă respiraţie gură la gură. După vreo zece minute, se opreşte şi se răsteşte la Marin:
- Ia mai fă-i bă ÅŸi tu, ca eu am obosit, ce dracu’.
Marin începe să sufle şi el în gura ăluia, cu putere.
Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:
- Bă Marine, da’ ăla pe care-l blestemarăm noi nu se dădea cu schiurile?
- Ba da, mă! confirma Marin.
- Păi ăsta de ce are patine, mă?
22
Oct
